2. Alcaloza Ruminoreticulară acută

Bolile  prestomacelor

Alcaloza ruminală este o indigestie biochimică provocată de consumul brusc şi excesiv de furaje bogate în azot (proteic sau neproteic). Asociată cu o alcaloză metabolică negazoasă sau chiar cu  efectele amoniacului în exces, alcaloza ruminală determină şi tulburări ale homeostaziei calciului şi magneziului, fapt ce explică  apariţia frecventă a simptomatologiei nervoase (173).

Etiologia alcalozei ruminale:

-          raţiile hiperazotate şi cu hidrocarbonate în cantităţi reduse. Cel mai frecvent această situaţie se întâlneşte în momentul hrănirii în exces cu nutreţuri concentrate; a laptelui sau alte surse de proteină animale (în îngrăşătoriile de tăuraşi);

-          suplimentarea în exces a hranei cu azot neproteic: uree, bicarbonat de sodiu, ape amoniacale;

-          nutreţuri alterate şi fermentate în care dismicrobismul duce la proliferarea germenilor din grupurile colibacililor şi Proteus;

-          apa insalubră, furajele recoltate de pe terenuri fertilizate intens cu azotaţi;

-          furajele verzi, crude, recoltate primăvara devreme (cu atât mai mult cu cât terenurile au fost intens fertilizate);

-          hipersalivaţia consecutivă înfometării sau a furajelor fibroase în exces.

Patogeneza constă în principal din incapacitatea microflorei ruminoreticulare de a utiliza amoniacul format în exces. Se ajunge la o veritabilă intoxicaţie cu „uree”, în fapt fiind o intoxicaţie cu amoniac, întrutotul asemănătoare sindromului hepatoencefalic.

Hipocalcemia şi hipomagneziemia sunt răspunzătoare (alături de hiperamonemie) de tulburările nervoase. Concomitent, scăderea concentraţiei ruminoreticulare de acizi graşi volatili, determină scăderea grăsimii din lapte.

Diagnosticul clinic. Formele uşoare pot trece neobservate, întâlnindu-se doar o scădere a grăsimii din lapte (alcaloza face parte din indigestiile răspunzătoare de scăderea grăsimii din lapte).

Formele grave evoluează cu  hipo- şi chiar atonia prestomacelor, parapareză şi chiar paraplegie (hipocalcemie şi hipomegneziemie). Alcaloza poate provoca şi manifestări nervoase -  hiperexcitabilitate corticală. În cazul intoxicaţiei cu uree, manifestările nervoase devin predominante, determinând sacrificări pripite (173).

Diagnosticul de certitudine se face prin determinarea pH-ului ruminal = peste 7,5 (valorile normale: 6,2 – 7,2), fapt ce determină dispariţia tuturor infuzorilor.

Diagnosticul diferenţial se face de afecţiunile care evoluează cu sindromul vacii culcate. Faţă de alcaloză, la celelalte afecţiuni pH-ul ruminal este nemodificat.

O problemă aparte o constituie diagnosticul diferenţial faţă de afecţiunile care evoluează cu hiperexcitabilitate corticală: meningoencefalite, encefaloze (parazitare, mecanice, toxice, carenţiale), insuficienţa hepatică gravă  (sindromul hepatoencefalic cu manifestări nervoase) ş.a.

Evoluţia şi Prognosticul. Cazurile uşoare se rezolvă spontan, mai ales dacă în hrană se vor adăuga hidrocarbonate. Formele grave  au prognostic grav evoluând timp de 1 - 2 zile, după care animalele sunt sacrificate datorită simptomatologiei nervoase. În cazul supravieţuirii, conţinutul ruminal  (ruminoreticular) evoluează spre putrefacţie prin înmulţirea germenilor de tip coli şi Proteus.

Terapia constă din medicaţie acidă timp de câteva zile, de 2 ori/zi: 50 g. propionat de sodiu oral; 50 - 70 ml acid lactic în 8 - 10 litri de apă; mucilag de in sau de orz – cu sonda; 0,5 litri acid acetic 80% diluat în 10 - 15 l. apă – oral.

Mircean M.V., 2007, recomandă administrarea de  soluţii acide – acid acetic sol. 5%. Din această soluţie se administrează 2 - 8 litri la bovine sau 0,5 – 2 litri la ovine.  Imediat se administrează pe sondă, apă rece 40 de litri (0 - 4⁰) – la bovine. Administrarea acidului acetic/apă rece are drept scop reducerea absorbţiei amoniacului cât şi a activităţii ureazice generatoare de amoniac (274)

Ghergariu S., 1994, mai recomandă administrarea ruminativelor  alături de calciu-magneziu 150 ml i.v. şi romergan.

În cazurile în care apare putrefacţia conţinutului ruminal,  acesta se  evacuează şi se înlocuieşte cu suc ruminal de la vacile sănătoase. În toate cazurile (grave) se mai recomandă administrarea de melasă diluată (adaos de glucide), dar cu atenţie să nu se ajungă la acidoză ruminală.