3.5. Anomalii ale arcurilor vasculare

Anomaliile arcurilor vasculare sunt malformaţii congenitale  care sunt descrise mai ales la câine şi pisică, afecţiunile putându-se diagnostica la orice specie (ex. bovine – Hjerpe C.A., 1963).

Dintre aceste anomalii, cel mai frecvent se observă persistenţa arcului aortic drept (mai frecvent decât persistenţa celui de-al patrulea arc aortic stâng) şi persistenţa canalului arterial. Aceste arcuri arteriale înconjoară esofagul determinând  stenozarea sa. Alte anomalii, mai rar observate, sunt: persistenţa arterei subclaviculare stângi şi drepte,  arcul aortic dublu, persistenţa aortei dorsale, persistenţa arcului aortic stâng, ligamentul arteriosus drept şi artere intercostale aberante (207, 284, 335, 444).

Clinic, în perioada înţărcării, se observă faptul că pisoii şi căţeii vomită alimentele solide. Alte semne asociate sunt: dispnee, tusea, febra, acestea denotând o bronhopneumonie de aspiraţie.

Diagnosticul se stabileşte pe baza vârstei foarte tinere a animalelor la care se pot diagnostica şi alte malformaţii (ex. megaesofag). Diagnosticul diferenţial se face faţă de prezenţa corpilor străini intraesofagieni.

Diagnosticul se stabileşte pe baza examenului radiografic cu substanţă de contrast: se observă strictura cu dilataţia esofagului  deasupra bazei cordului. Substanţa de contrast se observă cum se „scurge” ventral, prin esofag. Stabilirea cu exactitate a tipului anomaliei presupune efectuarea angiografiei.

Prognosticul depinde de promptitudinea intervenţiei chirurgicale, întârzierea acesteia determinând dilatarea ireversibilă a esofagului cu degenerarea nervilor care inervează musculatura şi care permit motilitatea esofagiană.

Tratamentul presupune ligatura arterelor aberante, cu secţionarea între ligaturi. Animalele foarte slabe, vor fi mai întâi reechilibrate energetic, apoi se va efectua manopera chirurgicală.

Bolile  esofagului