La animalele de fermă abcesul hepatic este
diagnosticat cel mai frecvent la bovine, afecţiunea fiind descrisă şi la
caprine, ovine sau cabaline (333). La bovine abcesul hepatic a fost descris la
toate vârstele, o incidenţă crescută observându-se la animalele hrănite cu
exces de concentrate.
Etiopatogeneza. Cauzele abceselor hepatice sunt:
Ø
omfaloflebitele
la viţei
Ø
acidoza
ruminală în cazul bovinelor hrănite cu exces de concentrate
Ø
pododermatitele
Ø
reticulita/reticuloperitonita
traumatică
Ø
traumatisme
Ø
contaminare
directă (septicemii) sau metastatică
Ø
sindrom
vagal (Hoflund)
Cauza cea mai frecventă a abceselor hepatice o
constituie acidoza ruminală consecutivă raţiilor bogate în concentrate. Acidoza
ruminală va determina apariţia ruminitei cu dezvoltarea germenilor anaerobi (Fusobacterium necrophorum, Corynebacterium pyogenes şi Actinomyces)
care prin circulaţia portă ajung la nivelul ficatului (121). Însămânţarea
ficatului va determina apariţia de focare supurative, abcesele putând fi unice
sau multiple. Reacţia organismului va determina încapsularea abcesului (perete
fibros) cu reacţie inflamatorie perifocală.
Tabloul clinic. Abcesul hepatic poate evolua asimptomatic
cu semne nespecifice sau cu insuficienţă hepatică gravă. Apariţia semnelor
clinice şi intensitatea acestora depinde atât
de numărul şi de mărimea focarelor infecţioase cât şi de reactivitatea
organismului (capacitatea compensatorie a ficatului).
Semnele clinice constau din: febră, anorexie,
slăbire şi reducerea producţiei de lapte. La acestea se pot adăuga semnele
respiratorii şi cardiace în cazul
trombozelor secundare.
Examenul de laborator prezintă creşteri ale
proteinelor serice, a bilirubinei şi a enzimelor serice (GGT, Sorbitol
dehidrogenaza – SDH).
Examenul ecografic este util în diagnosticul
abceselor hepatice.
Profilaxia se poate face prin adăugarea de
antibiotice în hrană, U.S. Feed Additive Compendium aprobând pentru aceasta 5
antibiotice (52): bacitracin methylen disalicylate, clortetraciclina,
oxytetraciclina, tylosin şi virginiamicin, aceste antibiotice acţionând asupra
germenilor anaerobi. Dintre acestea se pare
că tylosinul este cel mai eficace (6 – 8 g/tona de furaj sau 60 – 90 mg/animal/zi.
Studiile au demonstrat că administrarea tylosinului a redus incidenţa abceselor
hepatice cu 40 – 70% (52). O altă metodă de profilaxie o constituie vaccinarea
animalelor cu tulpini specifice (Fusobacterium şi Actinomices)
Prognosticul este rezervat ţinând cont şi de
sechelele care pot apărea: embolii la nivel cardiac şi pulmonar ce pot
determina moartea subită a pacientului.
La cabaline abcesul hepatic face parte din
complexul abceselor intraabdominale, afectarea hepatică fiind urmarea fie a metastazării
pe cale portă fie a contaminării directe de la nivel intestinal (procese
inflamatorii intestinale; sechele post chirurgicale abdominale).
Tabloul clinic nu este specific, animalele
prezentând febră, inapetenţă, colici, stare depresivă şi slăbire progresivă.
Diagnosticul poate fi confirmat prin examen ecografic.
Examenul de laborator: leucocitoză, trombocitoză,
hipoalbuminemie.
Prognosticul este grav datorită lipsei de răspuns
la tratamentul antiinfecţios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu