Timpanismul abomasului constă dintr-o dilataţie severă a
cheagului consecutiv unei alimentaţii
necorespunzătoare.
Etiopatogeneza. La viţei şi miei administrarea de lapte sau substituenţi de
lapte în cantităţi mari determină dilataţii severe ale abomasului cu acumulări
de gaze (timpanismul abomasului). Factorii care duc la fermentarea anormală
sunt: consumul rapid şi în cantităţi mari (consecutiv înfometării);
temperaturile scăzute ale laptelui;
poluarea bacteriană; consumul de apă poluată între tainuri, etc. Toate aceste
duc la proliferarea de microorganisme care produc o cantitate crescută de gaze,
gaze care nu pot fi eliminate normal, în final apărând timpanismul abomasului.
Dilataţia abomasului determină
compresiuni pe organele învecinate, asupra cavităţii toracice şi circulaţiei
sistemice.
Timpanismul abomasului se întâlneşte
nu numai la tineret ci şi la animalele adulte (păşunat necorespunzător) sau
drept urmare a torsiunii stomacului (378, 421).
Tabloul clinic. La viţei se observă timpanism abdominal, anorexie, stare
generală alterată care evoluează rapid: nu mai părăseşte decubitul şi şoc (tahicardie, tahipnee). La percuţia
abdomenului în zona ventrală, se percepe son timpanic. La palpaţia prin sucusiune, se percepe senzaţia de lichid.
Diagnosticul morfopatologic. În cazul timpanismului abomasului se observă
cheagul dilatat şi plin cu lichide şi gaze. La nivelul peretelui gastric se găsesc hemoragii şi ulceraţii. La
mieii cu ulcere s-a remarcat frecvent şi prezenţa de trichobezoare. În plus, timpanismul se
poate complica cu abomasite bacteriene
de tipul Sarcina sp., Clostridium şi colibacilii (333).
Diagnosticul se stabileşte pe baza examenului clinic şi pe baza anamnezei
(modul de admninistrare a tainului). Se impune diagnosticul diferenţial faţă de
torsiunea abomasului, peritonita acută consecutivă ulcerului perforant sau a timpanismului
ruminal (în special la tineret).
Tratamentul. Se apelează la tratament simptomatic în formele uşoare – medii
(metoclopramid – 0,1 mg la 6 - 12 ore, i.v. sau i.m.). În formele severe cu
timpanism acut Kümper H., 1994, recomandă întoarcerea animalului cu abdomenul
în sus şi puncţia cheagului cu un ac
gros (1,4 x 50 mm) în punctul cel mai înalt al distensiei, pe linia mediană
între apendicele xifoidian şi ombilic. Autorul recomandă ca după revenirea
stării generale, să se realizeze laparatomia pentru diagnosticul şi eventuala
terapie a torsiunii abomasului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu