Abcesul hepatic
Granulomul hepatic
Hiperplazia nodulară
Abcesul hepatic
Abcesul hepatic este urmarea însămânţării hepatice
de la un focar infecţios sistemic. Abcesul hepatic poate avea dimensiuni variabile
(microabcese/macroabcese) şi poate fi unic sau multiplu (abcese hepatice).
Etiologie. La puii de câine abcesul hepatic apare
cel mai adesea urmare a omfaloflebitei, pe când la animalele adulte este
urmarea unei afecţiuni pancreatice sau hepatobiliare. S-a observat că animalele
diabetice sau cu hiperadreanocorticism prezintă un risc crescut la formarea
abceselor hepatice.
Patogenetic infecţia (granulocite neutrofile) are
ca „porţi de intrare”: vena portă, vena ombilicală, tractul biliar, contact
direct prin penetrarea capsulei hepatice. La animalele adulte s-a observat că
abcesul hepatic este însoţit adesea de necroză centrală sau neoplasme hepatice
(342).
Tabloul
clinic. Abcesul hepatic apare mai ales la câinii în vârstă, simptomatologia
constând din: anorexie, somnolenţă şi vomă. La examenul fizic se observă: febră, deshidratare şi sensibilitate
abdominală.
Diagnosticul se bazează pe neutrofilia sistemică,
creşterea ALAT şi a fosfatazei alcaline. La examenul radiologic se poate
observa o neregularitate a marginilor siluetei hepatice (în cazul unui abces
masiv). Ecografia este metoda care permite diagnosticul: zone
hipoecogene/anecogene mărginite de o bordură hiperecogenă.
Diagnosticul diferenţial se face faţă de
hiperplazia nodulară, granuloame sau neoplasme şi se realizează prin examen
histopatologic.
Prognosticul este rezervat spre grav.
Tratamentul constă din antibioterapie şi excizia
chirurgicală a ţesuturilor infectate. Simptomatic se va urmări reechilibrare
hidroelectrolitică şi acido-bazică.
Datorită faptului că cele mai frecvente cauze sunt
infecţiile cu Clostridium sau stafilococ se va adminsitra: Amoxicilin (10 – 20
mg/kg i.v. la 8 ore) sau enrofloxacin (2,5 mg/kg i.v. sau p.o. la 12 ore)
combinat cu Metronidazol (10 mg/kg p.o.
la 8 - 12 ore) sau clindamicin (10 mg/kg i.v. sau p.o. la 12 ore)(297).
Antibioterapia va fi de lungă durată (cca. 8
săptămâni) până când starea clinică se va ameliora (examenul ecografic nu va
mai decela prezenţa abcesului).
Tratamentul chirurgical este indicat doar în cazul
abcesului unic, în formele multiple tratamentul chirurgical nefiind recomandat.
Granulomul hepatic
Granulomul hepatic este o modificare morfologică a
ficatului ce poate fi primar dar cel mai frecvent secundar, întâlnindu-se
într-o serie de afecţiuni sistemice.
Granulomul hepatic poate fi unic sau multiplu
fiind observat în:
Ø
infecţii
cu micobacterii (tuberculoza): M.
tuberculosis, M. avium intracellulare;
Ø
infecţii
cu Leishmania la câine sau Cytauxzoon felis la pisică; Bartonella spp. la câine; Nocardia spp.,
Rhodococcus spp., Borelia sp., ş.a.;
Ø
micoze
sistemice: Blastomyces dermatitidis,
Cryptococus neoformans, Histoplasma capsulatum, Coccidioides immitis;
Ø
larve
de nematode
Ø
schistosomiaza
Ø
corpi
străini: materiale cristaline, fire
sutură, material vegetal.
Tabloul clinic este dominat de boala primară în
cazul ficatului semnele specifice apărând în cazurile de afectare masivă a
parenchimului hepatic.
Tratamentul este chirurgical şi se justifică doar
dacă simptomatologia hepatică devine evidentă iar procesele granulomatoase nu
sunt multiple.
Hiperplazia nodulară
Este o afecţiune hepatică asimptomatică, benignă şi
apare la câinii bătrâni. Pentru clinician nodulii hiperplastici au importanţă
în vederea diagnosticului diferenţial faţă de formaţiunile neoplazice sau faţă
de nodulii regenerativi din ciroza macronodulară. Incidenţa apariţiei
hiperplaziei nodulare creşte cu vârsta ajungând până la 70 – 100% la câinii mai
mari de 14 ani (297). Hiperplazia nodulară
poate prezenta forme microscopice sau macroscopice ( 2 - 5 cm).
Etiologia nu este cunoscută, la şobolani aceeaşi
formă patologică fiind urmarea unei tulburări nutriţionale – diete sărace în
proteine (297).
Clinic. În mod normal hiperplazia nodulară nu se
manifestă clinic. Dar dacă numărul nodulilor (mai ales cei microscopici) este
foarte mare şi realizează compresiuni pe canaliculele biliare sau pe vasele
intrahepatice, doar atunci ar putea apărea o disfuncţie hepatică.
Examenul de laborator relevă o creştere a
fosfatazei alcaline (de cca. 2,5 ori valoarea normală şi chiar mai mult). Seric
nu se evidenţiază disfuncţie hepatică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu