Ruminita şi
reticulita „netraumatică” sunt inflamaţii independente de acţiunea traumatică a
corpilor străini metalici, având o
etiologie infecţioasă sau nutriţională. (44).
Etiopatogeneză.
Inflamaţiile ruminoreticulare netraumatice pot fi primare sau secundare. Primar
intervin iritaţiile mecanice sau chimice: geosedimentul, paie de orez,
nutreţuri fibroase, diverse toxice medicamentoase sau chimice. Pe fondul
iritativ al mucoasei se grefează diverşi germeni (necrobacili, actinobacili,
piocianic, colibacili, miceţi ş.a.) determinând infecţii localizate la nivelul
mucoasei.
Formele
secundare sunt urmarea diverselor indigestii prestomacale, în special a
indigestiei acide.
Simptomatic, ruminoreticulita
se întâlneşte în: febra aftoasă, febra catarală malignă, peste şi leucoza
bovină, complexul diaree virotică – boala mucoaselor, variola ovină, ectima
contagioasă şi boala limbii albastre la ovine, tuberculoza, actinobaciloza,
stahioobotriotoxicoza, paramfistomoza ş.a. (44).
În funcţie de
localizare şi întinderea leziunii apare durerea cu parezia consecutivă a
prestomacelor. Creşterea reflectivităţii, deshidratarea şi toxiemia consecutivă
(infecţiilor şi tulburărilor morfologice locale) modifică starea generală. O
particularitate o constituie transmiterea infecţiei la nivelul ficatului prin
circulaţia portă, rezultând „complexul ruminită – abces hepatic”, frecvent
diagnosticat în îngrăşătorii.
Clinic evoluează
cu parezia prestomacelor, durere la
palpaţia profundă, vomitări şi meteorism cronic. Când iritaţiile sunt de natură chimică, apare
gastroenterita: abdomen supt, slăbire, diaree recidivantă şi parezia
prestomacelor. În cazul inflamaţiilor secundare, predominante sunt simptomele
bolii cauzale (7).
Morfopatologic
se observă leziuni inflamatorii (catarale, congestive, edematoase) şi
distrofice (erozive) la nivel ruminoreticular, fără a fi prezente leziuni
traumatice (penetrante) consecutive corpilor metalici ascuţiţi. În forma
cronică apare forma de paracheratoză sau a sclerozei. Dintre complicaţii se
observă abcesele hepatice.
Diagnosticul
clinic este dificil de stabilit deoarece trebuie exclusă forma traumatică.
Evoluţia este
acută sau cronică şi depinde în mare măsură de apariţia şi „dezvoltarea”
abceselor hepatice.
Prognosticul
este rezervat.
Tratamentul constă
din administrarea timp de 3 - 5 zile de fân moale şi de nutreţ verde neiritant
şi mucilagii de in. Medicamentos se recomandă astringentele şi pansamentele,
iar în cazul complicaţiilor se aplică un
tratament simptomatic: rehidratare, vitaminoterapie, antibioterapie, corticoizi
(44, 45).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu