5. Ruminita, Reticulita și Omazita Netraumatică



Ruminita şi reticulita „netraumatică” sunt inflamaţii independente de acţiunea traumatică a corpilor străini metalici, având  o etiologie infecţioasă sau nutriţională. (44).
Etiopatogeneză. Inflamaţiile ruminoreticulare netraumatice pot fi primare sau secundare. Primar intervin iritaţiile mecanice sau chimice: geosedimentul, paie de orez, nutreţuri fibroase, diverse toxice medicamentoase sau chimice. Pe fondul iritativ al mucoasei se grefează diverşi germeni (necrobacili, actinobacili, piocianic, colibacili, miceţi ş.a.) determinând infecţii localizate la nivelul mucoasei.
Formele secundare sunt urmarea diverselor indigestii prestomacale, în special a indigestiei acide.
Simptomatic, ruminoreticulita se întâlneşte în: febra aftoasă, febra catarală malignă, peste şi leucoza bovină, complexul diaree virotică – boala mucoaselor, variola ovină, ectima contagioasă şi boala limbii albastre la ovine, tuberculoza, actinobaciloza, stahioobotriotoxicoza, paramfistomoza ş.a. (44).
În funcţie de localizare şi întinderea leziunii apare durerea cu parezia consecutivă a prestomacelor. Creşterea reflectivităţii, deshidratarea şi toxiemia consecutivă (infecţiilor şi tulburărilor morfologice locale) modifică starea generală. O particularitate o constituie transmiterea infecţiei la nivelul ficatului prin circulaţia portă, rezultând „complexul ruminită – abces hepatic”, frecvent diagnosticat în îngrăşătorii.
Clinic evoluează cu parezia prestomacelor,  durere la palpaţia profundă, vomitări şi meteorism cronic. Când  iritaţiile sunt de natură chimică, apare gastroenterita: abdomen supt, slăbire, diaree recidivantă şi parezia prestomacelor. În cazul inflamaţiilor secundare, predominante sunt simptomele bolii cauzale (7).
Morfopatologic se observă leziuni inflamatorii (catarale, congestive, edematoase) şi distrofice (erozive) la nivel ruminoreticular, fără a fi prezente leziuni traumatice (penetrante) consecutive corpilor metalici ascuţiţi. În forma cronică apare forma de paracheratoză sau a sclerozei. Dintre complicaţii se observă abcesele hepatice.
Diagnosticul clinic este dificil de stabilit deoarece trebuie exclusă forma traumatică.
Evoluţia este acută sau cronică şi depinde în mare măsură de apariţia şi „dezvoltarea” abceselor hepatice.
Prognosticul este rezervat.

Tratamentul constă din administrarea timp de 3 - 5 zile de fân moale şi de nutreţ verde neiritant şi mucilagii de in. Medicamentos se recomandă astringentele şi pansamentele, iar în cazul complicaţiilor  se aplică un tratament simptomatic: rehidratare, vitaminoterapie, antibioterapie, corticoizi (44, 45).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu