Ruptura gastrică este urmarea dilataţiei gastrice cu evacuarea conţinutului
în cavitatea abdominală. Ghergariu S., 1994 descrie şi forme de rupturi
incomplete sau perforări ale stomacului
fără legătură cu dilataţia acută gastrică.
Patogeneza. Ruptura stomacului este urmarea dilatării excesive a stomacului
în timp scurt. În acest sens Bradford Smith, 2009, menţionează faptul că
stomacul la cabaline se poate dilata până la o capacitate de 20 - 25 de litri –
dilataţie maximă. Odată depăşită rezistenţa, ruptura are loc cel mai adesea pe
marea curbură a stomacului (309). Alte cauze
ale rupturii stomacului: 1) deteriorarea structurii musculare gastrice
ca urmare a descreşterii irigării sanguine regionale (dilataţia intestinală
determină o reducere secundară a irigării gastrice); 2) infarctizările; şi 3)
rupturile secundare ulcerelor perforante gastrice – rare la cabaline (52).
Diagnosticul clinic. Momentul rupturii gastrice este semnalat de
„liniştirea” animalului (stadiul de „indolenţă”), în condiţiile în care
simptomele şocului se agravează: tahicardie (peste 100/min); puls
imperceptibil; mucoasele sunt cenuşii,
hipotermie, tahipnee cu respiraţii superficiale.
La puncţia abdomenului se obţine conţinut gastric.
S-a atribuit refluxului nasogastric un caracter patognomonic pentru ruptura
stomacului, acest fapt nefiind conform adevărului, decât în cazul când
simptomul coincide cu simptomele şocului ireversibil. Mai mult Whitlock, 1980 menţionează
faptul că în momentul rupturii gastrice, refluxul nasogastric încetează (173).
Autorul menţionează acest fapt, pentru a nu se renunţa la terapie, în cazul
apariţiei refluxului nasogastric.
Evoluţie şi prognostic. Evoluţia este rapidă moartea survenind la câteva
minute de la ruptura stomacului. Prognosticul este grav, afecţiunea fiind
incurabilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu